Și copiii pot trece prin stări de nervozitate. Și ei pot simți furie sau nervi în raport cu o persoană, un obiect sau o situație. Aceste stări pot fi cauzate atât de stimuli externi, cât și de stimuli interni, așa cum se întâmplă și în cazul nostru, al adulților.
Însă deseori sunt cauzate de schimbările inevitabile care intervin în viața lor: mersul la grădiniță, la școală, confruntarea cu colegii, mersul la medic, la stomatolog și situațiile pot continua.
Este foarte important cum învață să gestioneze aceste situații, iar învățarea are loc în familie, la școală, în societate. Modul de a gestiona stimulii care determină apariția stărilor nervoase este în strânsă legătură cu inteligența emoțională.
Dacă răsfoiești faimoasa carte a lui Daniel Goleman, ‘’Inteligența emoțională’’, vei fi uimită de influența pe care o poate avea asupra unui copil situația de acasă și modul în care părinții îl educă în acest sens. La fel de important este și influența școlii, însă în România, nu există discipline care să învețe copiii să-și gestioneze stările de nervozitate și mai ales să le prevină, așa cum se întâmplă în țările civilizate.
De aceea, rolul părintelui și în acest caz este foarte important, în special că lobul frontal nu este atât de bine dezvoltat, încât să-și poată controla comportamentul la fel de bine precum o face un adult.
Și atunci, cum îl putem ajuta pe cel mic să treacă peste aceste stări și să le gestioneze într-un mod care să nu-i afecteze dezvoltarea?
7 moduri prin care îți poți ajuta copilul să treacă peste schimbări, crize, tantrumuri
Ești cumva îngrijorată de micile ieșiri ale celui mic? Te pun pe gânduri țipetele lui pornite parcă din neant? Nu trebuie. Și ei au emoții, ca și noi, doar că nu știu cum să le facă față. Dar tu știi.
Iată câteva moduri prin care îl poți ajuta pe cel mic să facă față schimbărilor prin care trece adultul în devenire.
- Copiii observă și învață de la părinți.
Da, asta susțin psihologii și îi credem. Dacă părinții sunt calmi, discută frumos în casă, și cei mici învață să trateze orice situație la fel. Iar când ei sunt nervoși, dar tu abordezi orice neînțelegere cu calm, vor înțelege mult mai ușor că greșesc și își vor controla mai bine emoțiile.
- Înțelege-l, dar impune limite
Este perfect normal să se înfurie și cei mici. Chiar dacă motivul este unul absurd pentru noi, pentru ei contează foarte mult. Poate nu vrea să mănânce într-o dimineață cereale cu lapte, ci clătite cu fructe. Poate începe să plângă în magazin, pentru că nu vrei să îi cumperi o jucărie pe care el o place.
Dacă vei impune câteva reguli, dar explicate într-un mod clar și pe înțelesul său, atunci va știi că unele lucruri sunt permise în anumite momente, dar în altele nu.
- Nu-i spune imediat ‘’treci în cameră și nu mai ieși până când îți spun eu’’.
Nu-l lăsa să-l năpădească gândurile că a greșit și că este pedepsit. Nu-l lăsa singur cu aceste trăiri. Ajută-l să înțeleagă unde a greșit, explică-i ce consecințe poate avea greșeala lui, și vei vedea că poate să înțeleagă. Altfel riști o ruptură a relației voastre.
- Citește-i povești despre eroii lui preferați și jucați-vă împreună
A-i citi celui mic înainte de a adormi, și nu numai, îi poate îmbunătăți capacitatea de a asculta, îi cultivă plăcerea pentru lectură și îl poartă prin aventurile eroilor săi preferați. Dar cel mai important, schimbările prin care trec aceștia, îl va ajuta să înțeleagă că acestea sunt inerente și că totul se poate termina cu bine, dacă învață să-și controleze emoțiile, reacțiile și să gestioneze totul cu calmitate.
Știi ce poți face pentru a se adapta cât mai ușor schimbării? Să alegi cărți relevante pentru situația respectivă. De exemplu, atunci când urmează prima zi de școală/grădiniță caută o carte de genul ‘’cum a reușit un copil să treacă peste emoția primei zile la grădiniță sau la școală’’, ‘’cum a înțeles că vizita la dentist îl poate ajuta să aibă o viață frumoasă, și alte astfel de exemple.
Vezi aici cărțile noastre educative cu activități.
- Discută înainte de a apărea o situație care îl poate determina să aibă stări de irascibilitate
Dacă poți anticipa o schimbare importantă, discută despre aceasta cu ceva timp înainte, pentru a face lucrurile mai ușoare. Cu cât îi spui mai devreme copilului despre o schimbare viitoare, cu atât mai bine!
Astfel, veți avea timp să explicați totul și îi vei da celui mic timp să proceseze totul. Iar dacă acesta își exprimă propriile gânduri și sentimente, atunci ascultă și abordează orice preocupare a sa, cât mai bine posibil.
De exemplu, dacă sunt pe cale să înceapă o școală nouă și sunt îngrijorați de acest lucru, atunci poate fi foarte liniștitor să faceți împreună un tur înainte de prima zi!
- Evită să-l lași în interiorul unei situații inconfortabile pentru el
Dacă cel mic are o criză de nervi într-un magazin sau când îl lași pentru prima dată în școală, retrage-l într-un loc în care să nu mai existe ochi care îl privesc și față de care se poate simți rușinat. Astfel, îl ajuți nu doar să se calmeze, ci îl pui la adăpost de privirile judecătoare ale unor adulți sau copii.
Nu fi și tu furioasă. Știai că, potrivit Child Mind Institute, atunci când suntem nervoși, IQ-ul scade cu 30%?
- Ajută-l să învețe cuvinte pentru emoțiile sale
Atunci când copiii învață să observe și să explice ce simt, pot folosi cuvinte pentru a exprima frustrarea în locul comportamentelor furioase.
Îl poți învăța cuvinte emoționale - răbdător, calm, fericit, frustrat, furios, trist - și îl poți ajuta să facă legătura între fiecare termen și senzațiile fizice care însoțesc emoția respectivă, a declarat Mark Greenberg, doctor în științe, profesor emerit de dezvoltare umană și psihologie la Penn State University.
Apoi, vorbește atunci când observi că cel mic experimentează fiecare emoție, validând și sărbătorind emoțiile confortabile. Spune-i: "Ești foarte răbdător și calm. Este o muncă grea, dar văd că te străduiești în continuare".
Îti recomandam aceste jocuri pentru emoții - jucarii inteligenta emotionala
Ajută-l pe cel mic să treacă peste schimbările inevitabile și stările furioase, și fii un model comportamental pentru el. Amintește-ți că și ei, chiar dacă sunt mici, pot simți, se pot supăra, așa cum și adulții o fac. Doar că în timp ce un adult își poate gestiona trăirile mult mai bine, un copil are nevoie să învețe asta, și ce exemplu mai bun poate avea decât proprii părinți?
Comentarii